Fotografii, insurgenti





La începutul lunii iulie, Filiala Bacău a Uniunii Artiştilor Plastici din România a organizat, la Galeria „Frunzetti” şi Galeria „Nouă”, „Salonul Anual de Artă fotografică”. La această ediţie, a treia din punct de vedere cronologic, au participat douăzeci şi opt de fotografi, având profesii foarte diverse, demonstrând şi prin aceasta că fotografia se adresează unui public larg, satisface gusturi şi plăceri estetice diferite şi are darul de a-şi face mulţi prieteni.




O ediţie specială, care se anunţa a fi interesantă, mai întâi prin larga ei întindere. Dacă anul trecut Salonul cuprindea doar Galeria „Nouă”, anul acesta publicul s-a bucurat de parcurgerea unui itinerar fotografic în cele două galerii de artă. După mărturisirea artistului Viorel Cojan, curatorul şi organizatorul expoziţiei, în Galeria „Nouă” au fost cuprinse cele mai bune realizări fotografice. Aici i-am întâlnit pe: Mădălina Anton cu portrete care cuprind motivul dedublării, ele inspiră şi un sentiment siderant de tristeţe, lipsit de orice mângâiere sufletească; Viorel Cojan incită din nou cu nuduri artistice de mare rafinament, distincţiile lor constând în sugestie, mister şi seducţie subtilă; Oana Maria Văsâi relevă, în imaginea unei case cu uşor iz arhaic, simboluri ale solitudinii şi îngrădirii, cuprinse de un aer melancolic; Ionuţ Lungu ne invită la meditaţie, abordând tema singurătăţii; Cătălin Niţu se află în căutarea unicităţii prin raportarea extrem de curajoasă la linia infinitului; peisajele lui Cristian Macovei sunt bucolice, idilice, la graniţa dintre lumea onirică şi cea telurică; Liviu Maftei este abstract şi alege ca subiect reflexiile curcubeului în irisul ochiului; Valentin Sarca propune interioare fascinante din catedrala Gaudi, iluzia ieşirii din timp prin ferestre gotice şi lumini dantelate; Mihai Andoni zugrăveşte portretul unui bărbat grobian care se manifestă prin gesturi care denotă o vulgaritatate a spiritului.




Dacă în Galeria Nouă, nota primordială era esteticul, expoziţia din Galeria Frunzetti s-a evidenţiat prin dinamică şi variaţie. Peisaje stranii, cu profunde accente simbolice, sunt reflectate de Ovidiu Ungureanu; la simboluri recurg şi Adrian Cristea, cu un colaj de excepţie având ca temă ochiul, respectiv Răzvan Bibire, prin însemnul unui cub induce o atmosferă suprarealistă; scene din viaţa balerinelor, o foarte sugestivă „prindere” a mişcărilor diafane şi graţioase, reuşită de Mariana Nazarie (Mia Nazarie); cu fotografie de studio se evidenţiază Cezara Dragodan, viziunea ei frizează cu magia, lucrări cu lumini stranii şi sugestivitate de ceremonial obscur; grafismele lui Mihai Andoni sunt rezultate din amestecul între ştiinţă şi eleganţă, fotograful dovedind că are capacitatea de „a vedea dincolo” de lucrurile simple, astfel o picătură de bere picurată pe un pachet de ţigări cuprinde note de sensibilitate; motivul apei îl întâlnim la Ion Mihalache, o imagine picturală, în culorile pământului, care lasă impresia de mătase foarte fină, fotografie pe care în prezentarea de la vernisaj, Viorel Cojan a comparat-o cu „o perlă veritabilă”; în colajul său care mizează pe compoziţie artistică, Ovidiu Bobeică asociază armonia culorilor cu atingerile fine; o prezenţă inedită în Salon a fost cea a fotografului „cu state grele” Romeo Mărăndici, el ne-a încântat privirile cu portretul unei copile, seducţia ei venind din taină, puritate şi senzualitate. Un frumos moment de tandreţe, între un cuplu de îndrăgostiţi dormind în tren, a fost surprins de Silvia Miler. Prin modelul calin prezentat, Gheorghe Frantz aduce un delicat elogiu frumuseţii feminine. În sala „mare” spectacolul fotografic a fost ameţitor! Secvenţe fotografice care s-ar putea constitui în surse de inspiraţie pentru coregrafiile unor piese de teatru, filme documentare sau chiar artistice. Adevărate reportaje fotografice ne-au oferit Liviu Maftei, Valentin Sarca şi Eugen Grigore, peisaje romantice au fost ilustrate de Anca Mihăilă, Marius Vlad şi Dragoş Ţiţei, instantanee din viaţa animalelor ne-au prezentat Cezar Ivanof, Ilie Doru Narcis şi Constantin Broşu. Portrete, portrete, portrete, fiecare cu latura lor de fascinaţie, Ionuţ Lungu dovedindu-se un căutător al fineţei, Adrian Cristea al trăsăturilor de mare forţă expresivă, Ionuţ Boncu impresionând din nou cu „bătrânii lui” care cuprind un ocean de melancolie, blândeţe şi compasiune.




Despre acest eveniment fotografic important, în deschiderea expoziţiei, Viorel Cojan afirma: „Consider că în acest an Salonul a fost o reuşită, în expoziţia de mare întindere şi diversitate, s-au adunat creaţiile unor debutanţi care bat la porţile consacrării şi ale artiştilor-fotografi cu ani buni în privitul prin ochiul magic. În această lume cenuşie în care trăim acum, în care se taie tot şi pentru orice, noi avem ambiţia să construim ceva şi să rămânem pe aceste redute ale artei, suntem astfel un fel de insurgenţi ai rezistenţei prin artă.”

(articol publicat în revista Ateneu, iulie 201, http://ateneu.info/wp-content/uploads/at2011_07net.pdf)

În afara textului: Viorel Cojan a propus un adevărat eseu fotografic, o relaţie de rivalitate dar şi de atracţie reciprocă între un scorpion şi o femeie frumoasă, diafană, cu strălucire de porţelan a pielii. Cît venin emite scorpionul, cât frumuseţea femeii?! .... Nuduri artistice, deosebit de frumoase am admirat în fotografiile artistului plastic Valentin Sarca, de fapt la salon a fost prezentat doar un fragment din seria - "J. Polock" , titlul este esenţial pentru descifrarea mesajului artistic. Un portret cu mister a propus Cătălin Niţu, instantaneu de pe peronul unei gări.





Viorel Cojan









Valentin Sarca

Mihai Andoni











Mariana Nazarie (Mia Nazarie)







Mădălina Anton

Cătălin Niţu